A douăzeci şi doua scrisoare veneţiană

This reading was recorded by Alessandro Mistrorigo for Phonodia in Turin, Italy, the 14th of May, 2016.

Read by Ruxandra Cesereanu on 14 May 2016

A douăzeci şi doua scrisoare veneţiană

Gura mea de-atîtea ori te-a ucis
în cuvinte spurcate şi-n flori de abis,
trupul meu de-atîtea ori te-a visat,
păienjeneşti atingeri poftind şi albe lepădări de păcat.
Posedat eram de duhul lagunei şi de mireasma ei bolnavă,
venele cu bucăţi de lună se cutremurau la ivirea ta jilavă,
adorator scîrbit ţi-am fost şi feciorelnic bărbat
-------------------------------------------------------cu gene lungi.
Fiica sepiei argintii erai,
coapse avînd lumeşti şi ochi semicereşti.
Înotam în delirul cu boare de iasomie,
dogii erau la număr o mie,
plutind în gondole negre de ciumă,
ei voiau să te jertfească în ape murdare de humă.
Te-ai ascuns în baldachin, cu gheruţele tale
--------------------------------------------------de leoaică rănită,
duhul Veneţiei să-l alungi din carnea daurită,
căci deveniseşi tu însăţi o lagună smintită,
cu insule păcătoase de moarte şi biserici hipnotice,
clopotele vuind în străfunduri narcotice.
Oraşul duhnea a peşte pînă la cer,
gunoaiele aveau coroană de eter,
galben-portocaliu era părul palatelor bătrîneşti,
zidurile aveau crupe tremurătoare şi femeieşti,
în piaţete răcneau giuvaergiii cu unsprezece degete la mîini,
laguna era a diformilor şi a bărbaţilor cu dinţi de cîini.
Puteam să mor fără glorie, să ucid, să fantasmez,
creierul meu se pregătea pentru un alchimic botez,
cel din care aveam să renasc lucios şi-ncoronat cu pietricele
------------------------------------------------------------------de jad,
ca un imaculat al Veneţiei, cavaler Galaad.

from Venezia dalle vene viola (Roma: Aracne, 2015).

Share this Poem with your co-workers or friends