A douăzeci şi una scrisoare veneţiană

This reading was recorded by Alessandro Mistrorigo for Phonodia in Turin, Italy, the 14th of May, 2016.

Read by Ruxandra Cesereanu on 14 May 2016

A douăzeci şi una scrisoare veneţiană

Am visat că te-am iubit nu ştiu cîte nopţi la rînd
şi că-ntr-un tîrziu pelerina trupului s-a desprins susurînd,
sînii tăi aveau capete de lunateci,
dinţii luaseră zeci de bărbaţi ostateci,
părul era ancora unei corăbii bîntuite
de diavoli sosiţi din străfunduri smintite.
În laguna cu ape senzuale eram scufundător,
vîrtejurile deveniseră carnale,
voluptatea plutea ca o moartă albă în clor,
dragostea se făcuse hidoasă,
sticlindu-şi ochii la nisiposul amor.
Te-am purtat în braţe de la San Salvatore pînă la Arsenal,
te-am tîrît pe cheiul mirosind a curtezane de carnaval,
te-am biciuit cu nuferi de toamnă,
ţi-am sărutat unghiile perlate,
lăuntrul meu avea pielea fierbinte de atingerile uitate.
Dragostea mă făcuse să urlu ca o pasăre cu ochii scoşi,
în delir aveai plămîni incolori şi sticloşi,
respirai prin trupul meu ca un curcubeu,
tunel către viaţă eram şi-n inimă visa nebuneşte
---------------------------------------------------------un scarabeu.
Cît aş fi vrut să-ţi fiu născător,
să-ţi fiu amant de diamant şi-apoi să te omor!
Mintea mea scornea lascive năluci,
creierul se făcuse ierbos,
pe toată mîngîierea soarelui şi-a lunii ajunsesem gelos.
Şi cînd am atins turnul de greaţă carnală,
m-am prăbuşit de acolo,
adulmecînd fără mîhnire străfulgerarea letală.

from Venezia dalle vene viola (Roma: Aracne, 2015).

Share this Poem with your co-workers or friends