europa. zece cântece funerare

This reading was recorded for Phonodia in Bucharest, Romania, the 13th of May, 2016.

Read by Elena Vlădăreanu on 13 May 2016

europa. zece cântece funerare

europa o să mă înghită
o să fiu o fiică europeană
viaţa mea o să semene
cu unul din multele tale rîuri
trista mea europă
oare tristeţea ta se poate
măsura cu tristeţea mea?
ai tu loc pentru creierul meu
pentru şobolanii mei carnivori
(memoria mea e cît aerul
dintr-o seringă de 3 mm)
dar pentru chipul meu
mai mult de bărbat decît de femeie?
copiii morţi pe străzile noastre
sau în burţile noastre otrăvite şi pline de patimă
vor avea unde să-şi înşire tăcutele mărgele
unde să-şi mestece degetele
unde să-şi atîrne spinările scheletice?

*
tu îmi vorbeşti despre bani
despre cît de bine o să fie
cînd o să avem afacerea noastră
cînd o să ne cumpărăm casă, maşină
cînd o să facem doi-trei copii
eu privesc înapoia pleoapelor
şi înapoia pleoapelor este frig
în mine locuieşte o femeie cu chipul negru
eu sunt împărăţia ei
carnea mea îi e hrană
laşitatea mea este sîngele ei
tu nu ai ochi pentru ea
şi nici miros sau gust
eu şi ea sîntem ca două picături de apă

dar sînt atîtea lucruri care ne leagă:
aşternutul gălbui în care
ne frămîntăm sexele adormite
o oală de mîncare o lingură
cîteva casete cu blues pe care
le ascultăm în miezul nopţii
o pisică îngîndurată numai piele şi os
copiii morţi – zece petice de piele

acolo e lama. acolo e robinetul de apă caldă.
acolo sînt somniferele. aici sînt eu.
tu eşti o invenţie a mea.

1.
dar ce poate face un om atîta timp
cît aerul este o vomă şi noi înşine nişte fiinţe abjecte?
mă preocupă faţa mea
acoperită de umbre albastre
ura dosită în pliurile tăcute şi bătrîne
uite ce aş vrea să îţi spun:
mi-aş fi dorit să fii sincer şi curat
te-aş fi iubit atunci
nu mi-aş mai fi visat mîna încleştată
pe viaţa ta, sînt ucigaşul tăcut…

2.
mîna mea era caldă
aşa cum sînt întotdeauna
mîinile ticăloşilor
doar moartea mai poate învinge ticăloşia

5.
oare dacă nu îţi vorbesc
iubirea mea e mai mică?

dar frumuseţea pe care mi-o doresc
dar banii pe care mi-i doresc
dar dragostea la care visez
poate o lamă să taie
toate astea poate un firicel roşu
să spele toate astea?
îmi deschid pieptul aşa
cum aş deschide pieptul unui pui
femeia nu are dreptul!
femeia nu poate!
copilul meu drag
mă priveşti cu frumoşii tăi ochi
o să ţi-i scot o să-i strivesc
vei fi asemenea mie:
orb ca o cîrtiţă.

7.
nesiguranţă
sărăcie
deprimare
vanitate ură
pe aici trece drumul spre europa
nu mai aşteptăm nimic
avem feţe de şobolan
nu mai visăm la america
ne ucidem

10.
încă de pe acum
noi sîntem morţii străini
cine ne va veghea mormîntul?
cine ne va strînge cenuşa?

from europa. zece cântece funerare (Bucharest: Cartea Româneacă, 2005).

Share this Poem with your co-workers or friends