Joc

This reading was recorded by Alessandro Mistrorigo for Phonodia at Bauer Hotel in Venice, Italy, the 1st of April, 2016, during the “Incroci di Civiltà” International Festival organized by Ca’ Foscari University of Venice.

Read by Ana Blandiana on 1 April 2016

Joc

Sunt ani de când cred
Că marea nenorocire a oamenilor
Este că sunt prea mulţi pe pământ.
Şi totuşi, îmi place să mă joc cu copiii,
Cu plăcerea ambiguă,
Aproape perversă,
Pe care trebuie să o aibă cei ce îngrijesc
Puii de lei sau de tigri
Ca şi cum ar fi nişte pui de pisici,
Uitând că va veni un moment când
Jocul va trebui să înceteze,
Un moment pe care-l amână mereu
Ca într-o ruletă rusească.

Mă joc cu copiii care vor deveni adulţi
Încercând să amân clipa
Când le va face plăcere să mă sfâşie,
Deveniţi adulţi,
Tot mai adulţi,
Tot mai mulţi,
În timp ce eu rămân singură în copilărie.

From: La mia patria A4 (Roma: Aracne, 2015).

Share this Poem with your co-workers or friends