Moartea în scenă

This reading was recorded by Alessandro Mistrorigo for Phonodia in Trieste, Italy, on the 6th of December, 2014.

Read by Nicolae Dabija on 12 June 2014

Moartea în scenă

Actorii în scenă se prefăceau că mor
(Era o înscenare după un mit,
cu zei, măscărici, decor),
când unul dintre actori chiar a şi murit.

Atunci când au ieşit din scenă, pe-o poartă,
(ori s-au retras în mit
cum avea să scrie un critic de artă)
unul dintr-înşii n-a mai ieşit.

„Ce e cu el? E beat? Sau – tâmpit?”
(regizorul – nu zadarnic e artist emerit –
ştie mai bine când şi cine să moară!)
„Scoateţi-l dracului din scenă afară!”

Spectatorii au râs zgomotos
(cum alţi actori îl trăgeau de picioare,
culegând câte-o floare căzută pe jos):
Domnilor, ăştia habar nu au cum se moare!

Era ca un înger bătrân, cu o faţă frumoasă –
(a jucat numai în roluri secundare
sau figurant – în scene de masă) –
prima dată interpretase un om care moare.

Spectatorii n-auziseră de dânsul, prea poate,
(răsplătind cu aplauze înflăcărate
moartea actorului, fără s-o ştie)
actori ca aceştia sunt, desigur, o mie...

Mai apoi tot oraşul de incident a vorbit
(că: „Pe scena Teatrului Cutare
un actor s-a ţinut de cuvânt, şi-a murit!”)
Şi-a fost un scandal, ehe!, din cel foarte
---------------------------------------mare.

Regizorul-prim, desigur, a protestat
(„La noi e teatru adevărat,
la noi pe scenă, domnii mei, nu se moare!”)
la conferinţele de presă ulterioare.

Deşi fusese o banală-ntâmplare cu un actor
(Era o înscenare ordinară, după un mit,
cu zei, măscărici, decor)
când unul dintre actori chiar a şi murit.
În timp ce marii actori se prefăceau doar
---------------------------------------că mor.

From: Psalmi de dragoste (București: Detectiv literar, 2013).

Share this Poem with your co-workers or friends