Oraşul

This reading was recorded for Phonodia in Bucharest, Romania, the 13th of May, 2016.

Read by Elena Vlădăreanu on 13 May 2016

Oraşul

până şi aceşti dinţi de porţelan
pe care-i vezi rostogolindu-se pe trepte
au mai multă viaţă decât mine
o singură măsură pentru toate:
lentoarea cu care ne mişcăm
în acest aer maritim,
printre zeci de păpuşi uriaşe
cu oase care le străpung pielea putredă

pământ e în jurul nostru
cât vezi cu ochii
pământ rece înecăcios
ca o felie de chec înmuiată în ceai

aici toată lumea încearcă să ne vândă câte ceva
farduri ciorapi reţete de slăbit mântuirea
suntem la fel de singuri şi fără rost
ca fotografiile cu actori de pe holurile
casei de cultură a sindicatelor
totul e relativ roşu
viaţa noastră e relativ roşie
te ajută românia să uiţi sau să te vindeci?
într-o zi o să urce în tramvai
un bărbat înarmat
o să mă omoare
pentru că nu sunt frumoasă
pentru că nu îi place cum merg
pentru că nu îi plac hainele mele

from europa. zece cântece funerare (Bucharest: Cartea Româneacă, 2005).

Share this Poem with your co-workers or friends